De câte ori, ca părinte, nu te trezești în postura în care copilul tău, mai mic sau mai mare, vine și îți pune întrebări legate de sexualitate la care nu vrei să răspunzi? Destul de des. Fie că este de vârsta grădiniței și te întreabă cum se fac copiii, fie că este în perioada preadolescentă și îi apare părul pubian, fie în adolescență și își începe viața sexuală, copilul tău are întrebări și are nevoie de răspunsuri în ceea ce privește sexualitatea. Din păcate, în multe familii, sexualitatea este un subiect tabu, susținut de ideea că atât sexul, cât și sexualitatea sunt ceva rușinos. Părinții au o dificultate în a aborda această tematică, așteptând un moment potrivit, când copilul este mare. Această ezitare mărește interesul copilului față de sexualitate, dar îi și creează o stare de confuzie în același timp, făcându-l să caute tot felul de informații, care de cele mai multe ori sunt lacunare și eronate.
„Instinctul sexual există încă de la naștere și rămâne activ pe tot parcursul vieții, la fel ca toate funcțiile ce asigură supraviețuirea. Sexualitatea nu este o opțiune care apare la o anumită vârstă și se pierde pe parcursul vieții, ci este una dintre cele mai importante părți în definirea unei persoane. Ea denotă atât individualitatea, cât și caracteristicile acesteia, dinamica de viață, relațiile, personalitatea. O integrare corectă a sexualității susține o personalitate sănătoasă. Este necesar ca părinții să fie deschiși către acest subiect față de copiii lor și să răspundă la întrebările acestora cu lejeritate, în funcție de vârsta și capacitatea copilului de a înțelege. Astfel, de la vârsta de doi ani, când copilul începe să vorbească, atunci când îl învață părțile corpului și utilitatea lor, este necesar să îl învețe și despre organele genitale, atât feminine, cât și masculine. În copilăria mică se face identificarea de sex-rol a copilului, adică este necesar să i se explice și să i se arate prin suport adecvat vârstei (cărți cu tematică) cărui sex aparține și diferențele dintre sexe”, explică psihologii.
Răspunsuri pentru vârsta „critică“ – adolescența
Cu cât copilul crește, cu atât va pune mai multe întrebări pentru a-și clarifica și a-și integra sexualitatea. Părintele trebuie să rămână disponibil la răspunsuri, imaginându-și lumea copilului său. Astfel, poate găsi exemple similare sexualității în interesele pe care le manifestă copilul pentru a i le oferi ca exemplu, iar copilul să înțeleagă esența sexualității, care este complementaritatea.
„Toate transformările sale îl bulversează și are nevoie de repere adecvate și sănătoase care să-l facă să se simtă în siguranță, să se cunoască și să se accepte. Reperele adecvate și sănătoase le pot da părinții, profesorii, medicii și psihologii. Când copilul nu poate primi răspunsuri de la părinte, el va căuta în exterior, de obicei la prieteni și în mass-media, însă va potrivi informații înțelese greșit, iar rezultatul va fi anxietatea, frustrarea, respingerea sau excesul. La vârsta adolescenței, când majoritatea tinerilor își încep viața sexuală, ei au deja o bază de informații. Tocmai de aceea, dacă se așteaptă momentul discuției până în adolescență, de cele mai multe ori este tardiv pentru o educație sexuală. Modificările care se mai pot produce în comportamentul sexual manifest vor fi destul de reduse. Pentru această perioadă părinții pregătesc tânărul în ceea ce privește viața sexuală și este necesar să furnizeze informații despre riscuri, implicații și efecte. Este necesar ca adolescentul să aibă parte de ambele perspective ale părinților în ceea ce privește actul sexual, igiena, prevenția sarcinii, dar și impactul emoțional al relației sexuale, împărtășirea și dinamica relației de cuplu”, arată specialiștii. (D.R.)
