Declarația de la Glasgow se angajează să accelereze dezvoltarea politicilor alimentare integrate ca instrument cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice, angajează autoritățile locale să reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GES) din sistemele alimentare urbane și regionale în conformitate cu Acordul de la Paris și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU și face apel la guvernele naționale și instituțiile internaționale să acționeze (https://www.glasgowdeclaration.org/)
Criza COVID-19 a expus fragilitatea sistemelor noastre alimentare, vulnerabilitățile unor părți mari din populațiile urbane și rurale și nevoia critică de pregătire și rezistență în fața șocurilor de acest gen.
Sistemele alimentare de astăzi reprezintă 21-37% din totalul GES. Ele sunt o cauză primară a degradării mediului și contribuie în mod semnificativ la inegalitățile socio-economice și la nivelul sănătății. Multe dintre aceste provocări provin din sistemele industriale alimentare și agricole destinate producerii unui volum mare de mărfuri pentru piețele globale. Aceste sisteme cuprind un spectru larg de modele de agricultură bazate pe monoculturi pe scară largă, creșterea intensivă a animalelor, utilizarea de varietăți și rase uniforme genetic și utilizarea intensivă a aporturilor sintetice și a antibioticelor. La rândul lor, sistemele alimentare sunt afectate de criza climatică și naturală, care a început deja să afecteze previzibilitatea randamentelor și a prețurilor alimentelor, fiabilitatea distribuției, precum și calitatea alimentelor și siguranța alimentară a tuturor.
Orașele și regiunile sunt pe primul plan în pionieratul politicilor alimentare integrate și strategiilor la nivel local pentru a-și reduce amprenta de mediu, pentru a conduce schimbarea pozitivă a sistemului alimentar și a asigura o mai mare reziliență.
