Între sănătatea orală și cea generală există o legătură foarte strânsă, mai ales că infecțiile pornite din cavitatea bucală se răspândesc cu mare ușurință și rapiditate în alte zone ale corpului. Spălatul pe dinți nu este important doar pentru faptul că asigură un zâmbet strălucitor și ține la distanță cariile. Prin acest obicei zilnic vom preveni multe probleme de sănătate, pe care nici nu le bănuim până nu ne dau de furcă. O igienă orală bună este foarte importantă, mai ales în timpul sarcinii, căci bolile periodontale sunt conectate cu o naștere prematură și o greutate mică a nou-născutului.
Cercetările arată că lipsa igienei dentare poate conduce la declanșarea de pneumonii, mai ales în rândul persoanelor în vârstă. Cauza este deplasarea în organism și fixarea în plămâni a bacteriilor care își au originea în depunerile alimentare din gură. De asemenea, afecțiunile gingivale cresc riscul apariției artritei reumatoide, caracterizată prin inflamarea articulațiilor.
Caria dentară, inamicul numărul 1
Caria dentară este o afecțiune specifică civilizației moderne, circa 95% din populația contemporană prezentând dinții cariați. Caria constă din distrugerea treptată a întregii structuri a dintelui, începând din afară către interior, pornind de la smalț, dentină, ajungând la nervi, apoi la gingii și la rădăcină.
Afecțiunea este mai frecventă la persoanele cu viață sedentară sau la cele care consumă în exces făină de cereale, paste făinoase și, mai ales, dulciuri (zahăr alb, bomboane, prăjituri), alcooluri îndulcite (lichioruri), cafea și tutun. După consumul de produse zaharoase și de panificație, resturile rămase pe dinți constituie substratul pe care se dezvoltă o anumită floră microbiană (streptococi, lactobacili). Aceasta acidifică zona de la suprafața smalțului dentar prin producerea de acizi organici (lactic, piruvic, uric), care coboară pH-ul la 4-5.
Pericolul dinților nespălați
Unele microorganisme cariogene de la suprafața dinților nespălați cu peria și cu pasta de dinți provoacă decalcifierea smalțului dentar. În acest mod acționează peste 30 de specii microbiene care degradează dinții, începând cu pete gri-galbene, asperități și fisuri la suprafața dinților, până la mici scobituri între prismele de smalț.
Dinții cariați devin sensibili la cald, la rece, la dulce sau la acru și formează abcese. Sensibilitatea la temperaturi extreme și la alți stimuli externi apare din cauza faptului că dinții sunt inervați și vascularizați, ca orice organ viu, iar acțiunile exercitate de factorii externi la nivelul fibrelor nervoase și al vaselor de sânge provoacă senzația dureroasă.
Se pare că molarii permanenți au receptivitatea cea mai mare la caria dentară. La toate vârstele, predispoziția pentru formarea cariilor dentare este dependentă de lipsa de calciu, molibden și fluor din organism, care poate fi compensată prin adaosuri din exterior.
Existența unei afecțiuni dentare poate constitui un factor de risc în declanșarea unor boli cardiovasculare (miocardită, endocardită), digestive, infecții pulmonare, reumatisme articulare, artroze la genunchi, glomerulonefrite etc. La acestea se adaugă o stare generală proastă, lipsa interesului pentru mâncare (de teama durerilor), agitație, insomnii și complexe de inferioritate față de cei sănătoși. În plus, modificarea culorii dinților poate fi un indiciu clar al unor afecțiuni maladive.
Tratamente fitoterapeutice
În timpul durerilor, efecte bune are infuzia caldă din coada calului, cu care se face gargară, și clătirea dinților de mai multe ori pe zi. Acțiuni similare au infuziile cu mușețel sau salvie și, mai ales, o formulă complexă cu amestec din mușețel, coada calului, salvie, coada șoricelului, pelin, crețișoară, rădăcini de tătăneasă și scoarță de stejar, eficientă prin gargarisme și masarea gingiilor.
Mare eficiență poate avea tamponarea dinților bolnavi cu bitter suedez sau cu uleiuri eterice diluate din scorțișoară, cuișoare sau de garoafe. Pentru curățirea și întărirea dinților se recomandă mestecarea frunzelor de salvie sau de dafin, iar în găurile cariilor se introduc plombe cu pulbere de cuișoare, frunze proaspete de pătrunjel frecate cu sare sau vată imbibată cu tinctură de cuișoare, mirt sau flori de salcâm. Pe obraz se aplică o pernă medicinală umplută cu brădișor crud sau perne încălzite prin aburire sub vapori de mentă, lavandă sau cimbrișor.
Contează ce mâncăm
O alimentație echilibrată și controlată cere să se consume mai multe produse lacto-vegetariene (lapte dulce, iaurt, brânzeturi, supe de legume, mere, citrice, compoturi de fructe), precum și uleiuri vegetale, untură de pește bogată în vitamina D.
Ca desert și între mese, se vor consuma fructe zemoase pentru a asigura necesarul de săruri și vitamine, precum și o autocurățire buco-dentară, evitând apariția cariilor.
Igiena gurii
Prevenirea și combaterea cariilor dentare se poate realiza printr-o igienă bucală zilnică, cu spălare corectă cu peria și pasta de dinți (timp de minimum trei minute), urmată de clătirea viguroasă cu apă călduță, de cel puțin trei ori pe zi, după mesele principale și seara înainte de culcare, pentru ca gura să fie curată în timpul nopții. Peria de dinți are rolul de a desprinde placa bacteriană de pe suprafața dinților, îndepărtând microbii cariogeni și resturile zaharoase. Pasta de dinți conține săpun, substanțe abrazive (carbonat de calciu), substanțe antiseptice, ultimele având rolul de a bloca enzimele care acidifică mediul bucal (declanșând decalcifierea smalțului și permițând invazia microbiană în interiorul dintelui).
În lipsa pastei, dinții pot fi frecați cu sare de bucătărie (cu peria sau cu degetul arătător). Pentru întărirea dinților este indicată introducerea iodului sau fluorului în apa de băut (1 mg la 1 l de apă), în sarea de bucătărie sau în lapte (metode folosite intens în Elveția). Se vor evita spargerea între dinți a corpurilor tari (nuci, alune, sâmburi, bomboane etc.), alimentele și băuturile foarte reci sau fierbinți.
Detartrajul făcut la un cabinet stomatologic constituie una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a îmbolnăvirii gingiilor. După detartrajul ultrasonic, poate să apară o sensibilizare tranzitorie la alimente reci sau dulci, care va dispărea în trei-patru zile. Dacă durerea persistă o perioadă mai lungă, se vor aplica produse speciale de desensibilizare.
Aftele
Sunt erupții formate de vezicule ce apar pe limbă, mucoasa gurii, faringe. Produc dureri, salivație abundentă, febră. În formele grave, aftele pot apărea și pe piele. Sunt indicate antiseptice locale și gargare.
Fitoterapie
Salvia – are acțiune antiseptică și bacteriostatică datorită conținutului de ulei eteric și tanin. Se prepară o infuzie din o linguriță de frunze mărunțite la 100 ml de apă; se face gargară de mai multe ori pe zi.
Florile de sulfină – conțin un ulei eteric, cumarina, care îi transmite mirosul plăcut de fân cosit. Se face o infuzie concentrată din două lingurițe de plantă la 100 ml de apă și se face gargară, de mai multe ori pe zi. Planta fiartă poate fi mestecată în gură, apoi aruncată.
Frunze de dafin – pentru tratarea aftelor și infecțiilor gingiei se pun 10 frunze de dafin într-o cană cu apă clocotită. Se lasă la răcit, după care se fac gargară și clătiri ale gurii cu acest preparat. Tratamentul trebuie repetat de trei ori pe zi.
Apiterapie
Sirop de propolis – se curăță 50 g de propolis și se pun într-un vas de inox cu o cană cu apă. Se fierbe acoperit, la foc moderat, până ce scade la jumătate. Lichidul se strecoară cald printr-un tifon, se pune într-o sticlă și se adaugă 50 g de miere, amestecându-se bine, până la omogenizare, cât este călduț.
Are acțiune bactericidă și bacteriostatică, ușor antibiotică, dezinfectantă. Se iau trei-patru lingurițe pe zi, conținutul ținându-se puțin în gură înainte de înghițire.
Parodontoza, o boală gravă
Este o afecțiune cu mare frecvență la omul modern (peste 20% din populație este atinsă de această boală a gingiilor). Se consideră că o treime dintre persoanele cu vârste de peste 55 de ani suferă de parodontoză. Parodontoza este o boală a adulților care nu au știut să-și impună o igienă corespunzătoare a gurii încă din tinerețe. Boala dă atât complicații locale (pierderea dinților), cât și complicații generale (boli de focar).
Parodontoza afectează mucoasa gingivală și țesuturile de susținere ale dintelui. Începe degenerarea mucoasei gingivale fără inflamație sau pungi cu puroi. Prin infectare treptată, se formează pungi gingivale cu puroi, iar dinții devin mobili, se mișcă și cad unul după altul. Acest fenomen se poate manifesta la un dinte, la un grup de dinți sau la toți dinții.
Parodontoza este cea mai frecventă cauză de pierdere a dinților, cu urmări traumatizante pentru bolnavi (modificarea fizionomiei feței, reducerea forței de masticație, agravarea unor boli digestive, cardiovasculare și diabetice). Formele clinice grave (parodontite) pot fi declașate la scăderea rezistenței organismului, mai ales când se suprapun diabetului zaharat, bolilor infecțioase, rahitismului, senescenței, hipertiroidismului și bolilor endocrine.
Apariția parodontozei este favorizată și de unele anomalii dentomaxilare, cauzate de anumite obiceiuri vicioase, cum ar fi respirația pe gură, sugerea gumei, a degetului sau a creionului (la școală), poziție anormală a corpului și a capului la masa de lucru sau în timpul somnului, masticație leneșă, precum și diverse ticuri sau pareze faciale.
Regimul alimentar
Se recomandă consumul de fructe zemoase și legume proaspete pentru a îndepărta placa bacteriană prin masticație. În afară de fructe și legume, se indică a se consuma mult lapte și produse lactate, coajă de pâine neagră și integrală, carne proaspătă de vită și pește.
Este importantă reducerea cantităților de dulciuri din rația calorică zilnică.
Regimul de viață
După fiecare masă și înainte de culcare, se impune o igienă corectă a dinților și a cavității bucale folosind o periuță de dinți și pastă de dinți specială (Parodontax) care conține bicarbonat de sodiu și șase plante medicinale (salvie, mirt, ratanie, mentă, mușețel și echinaceea), cu rol în îndepărtarea resturilor alimentare (mai ales a dulciurilor), neutralizarea acizilor din placa dentară și favorizarea acțiunilor antiinflamatoare, antimicrobiene, tonifiante, cicatrizante, de oprire a sângerărilor și de odorizare a cavității bucale.
În afara periajului zilnic, se indică masajul gingiilor cu degetul sau cu partea bombată a unei lingurițe, la nevoie cu bicarbonat de sodiu alimentar și sare de mare, urmat de o clătire obișnuită. Apa de gură poate fi preparată și în casă, din câteva picături de tinctură obținută din plante aromatice (mentă, melisa, mușețel și trandafir de dulceață) într-un pahar cu apă.
Mai recent au fost recomandate geluri de dinți care conțin aloe vera, propolis și complexul clorofilă-cupru, cu rol antioxidant. Alt gel care are compoziție asemănătoare cu structura smalțului dentar se aplică după îndepărtarea tartrului dentar și a plăcii bacteriene, având rolul de a favoriza regenerarea țesuturilor de suport ale dintelui.
Există și tratamente antiinflamatoare cu ajutorul laserului, iar, în ultimă fază, se aplică tratamentul chirurgical cu înlocuirea dinților afectați sau a întregii danturi.
Abcesul dentar
Este cauzat de caria dentară care progresează de la suprafața dintelui spre profunzime și ajunge la pulpa dentară, după ce a distrus smalțul. Se manifestă cu dureri violente, care pot ceda la un moment dat, dar procesul nu este stins. Mucoasa bucală se bombează în dreptul dintelui bolnav ca un bob de mazăre, iar gingia este congestionată și, uneori, albicioasă.
Remediu rapid: pisați bine o cuișoară și puneți-o la măseaua inflamată. Efectul anesteziant este aproape instantaneu. (D.R.)
