Foarte important! Formele ușoare de pneumonie tratate la domiciliu se vindecă în proporție de 90-95%. În formele severe, care necesită spitalizare, mortalitatea este de 20% (peste 30% la vârstnici). În formele extrem de grave, internate la terapie intensivă, mortalitatea ajunge la 50%.
Pneumonia este o boală inflamatorie a plămânilor, care afectează în primul rând micile cavități cu aer, cunoscute sub denumirea de alveole. Ea se produce de obicei ca urmare a infecției cu diverși agenți patogeni, printre care bacterii, virusuri sau fungi. Anual, pneumonia afectează aproximativ 450 de milioane de persoane, adică 7% din populația totală a lumii, și provoacă patru milioane de decese. Pneumonia era considerată de William Osler, în secolul al XIX-lea, drept „principala cauză de deces”, dar introducerea, în secolul al XX-lea, a terapiei cu antibiotice și a vaccinurilor, a contribuit la îmbunătățirea ratei de supraviețuire. Cu toate acestea, în țările sărace, precum și în rândul persoanelor în vârstă, care suferă de boli cronice sau care au imunitatea scăzută, pneumonia rămâne o importantă cauză de deces.
Locul în care apare pneumonia reprezintă una dintre cele mai importante caracteristici pe care medicii le iau în considerare. Pneumonia poate să apară la persoane care trăiesc în comunitate, la pacienții internați în spital sau în alte instituții (de exemplu, azilurile de bătrâni). Locul dobândirii pneumoniei ajută adeseori la identificarea germenului infecțios responsabil pentru apariția bolii. Astfel, este mult mai probabil ca pneumonia dobândită în comunitate să fie cauzată de o infecție cu bacteria gram-pozitivă Streptococcus pneumoniae. Pneumonia dobândită în spital este cauzată de obicei de Staphylococcus aureus sau de o bacterie gram-negativă, cum ar fi Klebsiella pneumoniae sau Pseudomonas aeruginosa.
Simptome
Persoanele cu pneumonie infecțioasă au deseori tuse productivă, febră însoțită de frisoane, dispnee, durere în piept, ascuțită sau sub formă de junghi, în timpul inspirației profunde și o frecvență a respirației crescută. La persoanele în vârstă, confuzia poate fi cel mai important semn. Febra nu este foarte specifică deoarece apare în multe alte boli comune și poate lipsi la pacienții care suferă de o boală gravă sau de malnutriție.
Semnele și simptomele mai grave pot include: colorație albăstruie a pielii, sete diminuată, convulsii, vomă persistentă, valori extreme ale temperaturii sau un nivel diminuat al stării de conștiență.
Complicațiile pneumoniei
Pot apărea complicații mai ales la pacienții vârstnici sau la cei cu alte probleme de sănătate. Una dintre complicațiile de temut ale pneumoniei este bronșiectazia, un fel de dilatație în țesutul pulmonar, care apare prin ruperea pereților alveolari lezați de infecție. Aceste zone sunt „moarte” din punct de vedere al schimburilor respiratorii. Și pentru că în ele stagnează mucus și germeni, se pot transforma în adevărate focare de reinfecție.
Este important de reținut că o pneumonie incomplet vindecată se poate croniciza, ducând în timp la fibrozarea țesutului pulmonar. De asemenea, prin intrarea masivă a microbilor în torentul sanguin poate să apară septicemia, care duce la insuficiență cardiacă sau renală. De asemenea, migrația germenilor poate provoca, în funcție de localizare, artrite, pericardite, endocardite sau meningite.
Prognostic
Evoluția pneumoniilor comunitare este grevată și în prezent de numeroase riscuri. Formele ușoare de pneumonie tratate la domiciliu se vindecă în proporție de 90-95%. În formele severe, care necesită spitalizare, mortalitatea este de 20% (peste 30% la vârstnici). În formele extrem de grave, internate la terapie intensivă, mortalitatea ajunge la 50%.
Tratament
Tratamentul pneumoniilor durează în general 7-14 zile, dar poate varia în funcție de momentul diagnostării, de gravitatea bolii și de afecțiunile asociate. De regulă, antibioticele cu administrare orală, analgezicele, repaosul la pat și aportul de lichide sunt suficiente pentru tratarea bolii.
Administrarea de antibiotice începe de obicei atunci când se ridică suspiciunea de pneumonie bacteriană, chiar înainte de identificarea agentului cauzal. Utilizarea promptă a antibioticelor reduce severitatea bolii și riscul de apariție a complicațiilor, dintre care unele pot duce chiar la deces.
Persoanele în vârstă și cele care prezintă dispnee sau care au o boală pulmonară sau cardiacă preexistentă sunt de obicei internate în spital și li se administrează de la început antibiotice pe cale intravenoasă. Acești pacienți pot necesita în funcție de gravitate și administrarea de oxigen suplimentar și de lichide intravenos, precum și suport ventilator mecanic. După câteva zile, se poate trece la administrarea antibioticelor pe cale orală.
Antibioticele nu sunt utile în cazul pneumoniilor virale, însă pot fi administrate dacă există o probabilitate crescută de a se complica prin pneumonie bacteriană, cum ar fi cele care sunt cauzate de virusul sincițial respirator la copii și, uneori, cele cauzate de virusul gripal.
Prevenirea bolii
Pentru a preîntâmpina infecțiile respiratorii în general și pneumoniile în special se recomandă câteva reguli simple: igiena mâinilor, evitarea zonelor aglomerate și a contactului cu persoane răcite, acoperirea gurii atunci când se tușește. Renunțarea la fumat și tratarea corespunzătoare a celorlalte boli cronice, cum ar fi bronhopneumopatia cronică obstructivă, insuficiența cardiacă, hepatopatiile cronice, insuficiența renală, alcoolismul, diabetul zaharat și anemia, scad riscul dezvoltării pneumoniei.
Un alt mod de prevenire a bolii îl reprezintă vaccinarea, care poate preveni anumite pneumonii bacteriene (vaccinul antipneumococic) și virale, atât la copii, cât și la adulți. Vaccinurile antigripale au o oarecare eficiență împotriva tulpinilor virale A și B ale pneumoniei. (D.R.)