Vasluiul continuă să fie „raiul“ șomerilor, lucru deloc de mirare atât timp cât autoritățile nu fac nimic pentru atragerea unor investitori care să ajute la scăderea ratei șomajului. Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) tocmai a anunțat că, la finele lui februarie, județul nostru era campion național absolut la rata șomajului, cu 9,49% (anul trecut, în februarie era de 8,3%!). Comparativ, Botoșaniul, considerat un județ apropiat de Vaslui ca relevanță economică, înregistrează doar 4,47%, adică nici jumătate din cât avem noi!
La polul opus al clasamentului se situează Ilfovul – 0,44% și Timișul – 1,06% din populația activă.
La nivel național, rata medie a șomajului a fost de 3,38%, în creștere față de perioada anterioară.
Revenind la județul nostru, numărul total de șomeri la sfârșitul lunii februarie 2025 a fost de 10.183, din care 4.189 de femei. 1.184 sunt șomeri indemnizați, iar 8.999 neindemnizați. Pe medii de rezidență, 1.326 de șomeri provin din mediul urban și 8.857 din rural. Cei mai mulți șomeri au vârsta cuprinsă între 40-49 de ani (2.864), urmați de cei cu vârsta peste 55 de ani (2.658), cei cu vârsta între 50-55 de ani (2.528), apoi cu vârsta între 30-39 de ani (1.445), urmați de cei cu vârsta sub 25 de ani (366), cei mai puțini fiind cei cu vârsta cuprinsă între 25-29 de ani (322).
Referitor la nivelul de instruire, șomerii cu studii gimnaziale au o pondere însemnată – 4.850, urmat de cei fără studii sau cu nivel de instruire primar (2.615), apoi cei cu studii profesionale (1.567), urmați de cei cu studii liceale (1.021) și cei cu studii universitare (82), cei cu studii postliceale fiind cei mai puțini (48).
La ce să ne așteptăm?
În această perioadă a anului, tradițional, piața forței de muncă din Vaslui se revigorează ușor după ieșirea din iarnă, însă nu aduce prea multe joburi. În general, în lunile martie-aprilie, pe posturile vacante sunt absorbite persoanele care au fost disponibilizate în toamna trecută (construcții, agricultură etc.), însă numărul celor rămași disponibilizați se menține mai mare decât al celor care își găsesc din nou de lucru.
Marea problemă a mediului local de afaceri este aceea că, de ani buni, firmele din Vaslui și din celelalte județe ale Regiunii Nord-Est nu găsesc să angajeze specialiștii de care au nevoie. Paradoxal, în regiunea noastră, unde s-a înregistrat constant o mare rată a șomajului, multe dintre firmele care vor să angajeze personal nu găsesc meseriași disponibili. Circa 80% dintre angajatori se plâng că nu găsesc candidați cu abilitățile, competențele și experiența necesare posturilor pe care le au vacante. Cele mai multe firme nu găsesc sudori, lăcătuși mecanici, matrițeri, adică muncitori calificați în meserii specifice învățământului tehnic. Pe locul doi în topul celor mai căutați sunt muncitorii necalificați pentru domenii precum construcții, agricultură etc, iar pe locul al treilea se situează inginerii. În cazul unor angajatori care caută oameni bine calificați, durează chiar și un an până ce posturile respective sunt ocupate.
S-a ajuns la o astfel de situație pentru nu sunt școli profesionale care să se coreleze cu piața muncii, specialiștii buni din unele domenii au plecat în străinătate șamd. Chiar pentru proiecte de numai două-trei luni, meseriașii preferă Occidentul, unde sunt plătiți mult mai bine decât în țară. Soluția ar fi, pe de o parte, să fie relansate astfel de meserii în sistemul educațional, iar pe de altă parte, angajatorii să majoreze salariile pentru a ține oamenii buni în firmele locale.
Ce-i lipsește Vasluiului pentru a veni investitorii? Cei care contactează firmele de recrutare locală se interesează dacă în zonă există infrastructură rutieră adecvată de transport, dar și de logistică (hale de producție conectate la utilități, spații generoase de birouri și alte servicii). În lipsa acestor facilități pentru afaceri, investitorii străini nu vin la Vaslui. Așa se ajunge să nu se creeze multe locuri de muncă în această zonă.
Crește instabilitatea pe piața muncii
Vremurile în care o persoană își păstra un singur loc de muncă pe întreg parcursul vieții au apus. Dacă părinții noștri au lucrat toată viața în maximum două-trei locuri, iar noi, în ceva mai multe, statisticile arată că absolvenții care ies în acest moment de pe băncile școlilor vor schimba 10-14 locuri de muncă până la vârsta de 38 de ani! Un studiu realizat de Ministerul Muncii relevă că, în următorii 25 de ani, aproape 50% dintre ocupațiile actuale vor dispărea! Se preconizează a fi eliminate în primul rând o serie de job-uri necalificate, repetitive, mecanice, care vor fi preluate de roboți/inteligența artificială.
Prin urmare, astăzi, problema nu este că joburile sunt insuficiente, ci că nu avem destui muncitori destoinici care să completeze pozițiile disponibile. În plus, datorită evoluției rapide și impetuoase a tehnologiei, multe meserii devin desuete și ajung să nu mai fie practicate, pentru că nu mai au căutare. Poate ar trebui să ne întrebăm cum ar arăta societatea noastră cu 25%, 30% ori 35% șomeri?
Între altele, există o categorie de ocupații atât de vechi, încât putem afla de existența lor doar din cărți. Sunt mii de astfel de meserii dispărute, care au devenit demult istorie: plutaș, lampagiu, liftier, ceas deșteptător uman, aprinzător de felinare, ascultător de avioane inamice, flașnetar, operator telegraf, sacagiu, lăptar, țapinar, bragagiu, lustragiu, geamgiu, cărăuș de bagaje/hamal, pălărier, blănar. Sunt și meserii moderne dispărute ca urmare a dezvoltării tehnologice la care suntem martori. Astfel, nu trebuie să fii o persoană prea în vârstă pentru a fi asistat la meseriile dintr-o tipografie a anilor ’70-’90. Cele mai cunoscute erau cele de zețar și linotipist. Alte meserii dispărute erau în domeniul comunicațiilor – telefonist, fotograf, dactilograf, sau serviciilor – depanator radio-TV, poștaș, sobar, dulgher, parchetar.
Există însă și meserii, cel puțin aparent, pentru toată viața. Acestea servesc anumite nevoi fundamentale și sunt imune față de forța pieței muncii. Iată câteva dintre ele: profesor, bucătar, farmacist, contabil, matematician, programator, muncitor în construcții, inginer chimist.
Cât este ajutorul de șomaj în 2025
Ajutorul de șomaj e un drept de care poate beneficia orice persoană care și-a pierdut locul de muncă din motive independente de angajat, cum ar fi restructurări, închiderea companiei sau concedierea fără acordul comun al părților. Această compensație se acordă temporar, iar valoarea ei depinde de stagiul de cotizare al persoanei și de veniturile realizate în ultimul an.
Teoretic, șomajul e un mecanism de asigurare socială care oferă sprijin financiar persoanelor apte de muncă, dar care și-au pierdut jobul. Atât angajatorii, cât și angajații contribuie lunar cu taxe pentru fondul de șomaj. Aceste contribuții sunt gestionate de stat prin intermediul agențiilor de ocupare a forței de muncă, iar persoanele înregistrate oficial ca șomer primesc indemnizația de șomaj.
Indemnizația de șomaj se calculează în baza indicelui național de referință (ISR); în 2025 el este 660 de lei, la care se adaugă o cotă procentuală din media veniturilor brute pe ultimele 12 luni.
Mod de calcul al indemnizației: Indemnizația de șomaj 2025 = (ISR x 75%) + (Media Salariului Brut x Coeficient Vechime%)
Coeficientul de vechime se determină în funcție de stagiul de cotizare al persoanei șomere:
3% – pentru persoanele cu un stagiu de minimum 3 ani
5% – pentru persoanele cu un stagiu de minimum 5 ani
7% – pentru persoanele cu un stagiu de minimum 10 ani
10% – pentru persoanele cu un stagiu de minimum 20 de ani.
Ajutorul de șomaj se acordă pentru o anumită perioadă de timp, care, de asemenea, se stabilește în funcție de stagiul de cotizare al beneficiarului:
6 luni – pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 1 an
9 luni – pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani
12 luni – pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Legea nr. 76/2002 definește șomerul ca fiind o persoană aptă de muncă, cu vârsta de cel puțin 16 ani, care se află în căutarea unui loc de muncă. Pentru a beneficia de indemnizația de șomaj, persoana trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1. Are un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni înainte de depunerea cererii de șomaj.
2. Nu are venituri sau realizează venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă (sub 660 de lei).
3. Nu îndeplinește condiţiile de pensionare.
4. S-a înregistrat la AJOFM.
Potrivit art. 17 alin. (2) din lege, sunt recunoscuți ca șomeri și absolvenţii instituţiilor de învăţământ, cu vârsta peste 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale. În acest caz, nu se ia în calcul stagiul de cotizare, iar absolvenții fără loc de muncă primesc un ajutor de 330 de lei pe lună, adică jumătate din valoarea ISR, timp de 6 luni.
Acte necesare pentru dosarul de șomaj
Cerere
Act de identitate
Acte de studii și de calificare
Adeverință medicală din care să rezulte că persoana este clinic sănătoasă sau aptă de muncă ori că are eventuale restricții medicale
Acte eliberate de organele financiare teritoriale, din care să rezulte că persoana nu realizează venituri sau că realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea ISR în anul curent (660 de lei)
Carnet de muncă și adeverința de la ultimul loc de muncă – acest document trebuie să conțină informații despre perioada în care persoana a lucrat la ultimul loc de muncă, salariul primit și motivele concedierii sau demisiei.
Exemplu concret de calcul al indemnizației de șomaj:
Doamna Simona Vasile a lucrat 6 ani la o companie de producție din Vaslui, unde a avut media salariului brut, în ultimele 12 luni de muncă, de 6.800 de lei. În cazul ei, indemnizația se calculează astfel:
ISR = 660 de lei (în 2025)
Salariul brut = 6.800 de lei
Coeficientul de vechime = 5% (pentru un stagiu de cotizare de 6 ani)
Indemnizația lunară: (660 de lei x 75%) + 6.800 de lei x 5% = 835 de lei.
Ajutorul de șomaj de 835 de lei va fi acordat în fiecare lună, pentru o perioadă maximă de 9 luni. (D.R.)
