Peste 30.000 de vârstnici vasluieni trăiesc cu un venit de doar 1.281 de lei pe lună, adică 42 de lei pe zi. Numai în pielea unui pensionar să nu fii acum, când vara e pe sfârșite și se apropie sezonul rece, și banii îți ajung doar pentru o pâine, un iaurt și o jumătate de kil de cartofi, că în primul rând îți trebuie medicamente și să plătești facturile la gaz, curent și apă!
Umilită și săracă, așa s-ar putea caracteriza o mare parte a clasei pensionarilor din județul nostru. După zeci de ani de contribuții la fondul public, vârstnicii au ajuns să stea, cu punctul de pensie, la mila guvernului și a instituțiilor de asistență socială. Sistemul nu sacrifică doar generația actuală de pensionari, care se zbate la limita suportabilului, ci și generația viitoare, prin punerea sub semnul întrebării a venitului pe care îl vor primi.
În anul de grație 2024, 30.885 de vasluieni trebuie să trăiască, fiecare, cu 42 de lei pe zi. Este vorba despre cei mai săraci dintre vârstnicii aflați în scriptele Casei Județene de Pensii și care primesc indemnizația socială sau, cu alte cuvinte, pensia socială minimă garantată, în cuantum de 1.281 de lei lunar.
“Indemnizația socială pentru pensionari se acordă din oficiu, fără a fi nevoie de depunerea unei cereri însoțite de documente doveditoare, tuturor pensionarilor sistemului public cu domiciliul în România, dacă nivelul pensiei se situează sub cel al pensiei sociale minime garantate. În această categorie sunt incluși și agricultorii, invalizii, urmașii celor care au lucrat, cei care primesc o pensie anticipată sau care s-au pensionat la limită de vârstă”, spun cei de la Ministerul Muncii.
Indemnizația socială pentru pensionari se determină, deci, ca diferența între suma de 1.281 de lei și nivelul cuvenit al pensiei. În situația persoanelor care beneficiază, prin cumul, de unul sau mai multe drepturi de pensie din sistemul public, cât și de pensie din sistemele neintegrate acestuia, precum și de drepturi stabilite și plătite de sistemul public de pensii în baza unor legi speciale, la acordarea pensiei sociale minime garantate se are în vedere nivelul cuantumurilor însumate. Un simplu calcul ne arată că un asemenea pensionar este nevoit să supraviețuiască cu 42 de lei pe zi.
La limita subzistenței
Veronica P, o vârstnică din Bârlad, beneficiară a pensiei minime garantate, a lucrat 13 ani. “Nu prea am ce să fac. Primesc o astfel de pensie de trei ani și am noroc că îmi trăiește soțul, care primește puțin peste 2.000 de lei. Banii îi cheltuim pe medicamente, întreținerea casei și mâncare. Mai ajut și eu pe câte un vecin la una-alta, la treburi prin gospodărie, și mai primesc câte 40-50 de lei din când în când. E greu, dar ce să facem? Suntem și la o vârstă la care sănătatea nu ne mai permite să facem multe lucruri. Cel mai trist este faptul că, în loc să ne ajutăm fetele, ne ajută ele pe noi cu diferite bunuri sau alimente care ne prind bine”, povestește femeia, cu lacrimi în ochi.
O altă beneficiară a pensiei minime garantate, Ana S, din Zăpodeni, spune că banii îi termină în ziua în care îi primește: “Cum îi iau, cum îi dau. Îmi plătesc curentul, îmi iau ceva de mâncare, pâine în primul rând, ceva medicamente și gata. Într-un fel, pot să zic că am noroc că stau la țară, că aici cheltuielile nu-s așa de mari și mai produc și eu câte ceva, în sensul că pe o ceapă și un morcov nu dau banii. Poate e greșeala mea că nu am avut mulți ani lucrați, am renunțat la serviciu după zece ani ca să-mi cresc un nepot și, atunci, la tinerețe, nu m-am gândit că așa repede trec anii și ajung bătrână. Sănătoasă să fiu!” (D.R.)
