Sâmbătă, 17 februarie, a încetat din viață colonelul în retragere Ștefan Mihai Focșa, vechiul, bunul și dragul prieten al postului TV Total Vaslui. Vestea a căzut ca un trăznet peste oraș pentru că militari și patrioți de valoarea celui pomenit se nasc greu, la ani distanță, iar el, ajuns la vârsta venerabilității morale și profesionale, părea veșnic.
A făcut parte dintr-o galerie deosebită de intelectuali: un istoric excelent, un om de mare cultură generală, un orator desăvîrșit, un profesionist conștiincios și corect, un partener de discuții spumoase și un mare patriot. Era un admirator al lui Mihai Eminescu și al nucleului dur de domnitori români, pornind de la Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul ș.a.
Pe la mijlocul lunii ianuarie, colonelul (r) Ștefan Mihai Focșa a suferit un accident vascular cerebral și s-a stins la spital atunci când lui Dumnezeu i s-a făcut milă de el și l-a luat în ceruri. Procesiunea funerară de înmormântare va începe joi, 22 februarie, ora 11, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” Vaslui. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!
Iată ce spune despre cel prea devreme dispărut bunul său prieten, colonelul în retragere Constantin Carabină: „Într-un sat de pe valea Tutovei, într-o familie creștină din Florești, acum 72 de ani, bucuria a cuprins inimile Elenei și a lui Ștefan Focșa odată cu venirea pe lume a primului lor copil. Tatăl, un patriot înflăcărat și legat de pământul strămoșesc, pasionat de istoria poporului român, împreună cu soția sa, au decis să-l boteze pe micuțul prunc cu numele de Mihai-Ștefan, inspirați fiind de marii voievozi medievali. Părinții l-au educat în conformitate cu principiile creștine, împărtășindu-i povestiri despre faptele istorice și eroice ale măreților conducători. În timpul jocurilor sale pe ulițele satului, alături de ceilalți copii, el înscena victoriile înregistrate de înaintașii noștri pe câmpurile de luptă, adoptând rolul unui puternic comandant al oștilor. În perioada școlii primare, lecțiile de istorie îl captivau cel mai mult, așa cum avea să mărturisească profesoara sa de istorie. Încă din copilărie, se puteau observa aspirațiile militare, cu dorința de a îmbrăca uniforma militară și a deveni ofițer al Armatei Române.
Cu o hotărâre remarcabilă, la finalul celor opt clase, a susținut examenul de admitere la Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, reușind să fie admis printre primii. După absolvire, a susținut examenul de admitere la Școala Militară de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. La finalizarea cursurilor, în 1975, a obținut gradul de locotenent și a fost repartizat la o mare unitate din Galați. S-a evidențiat ca un ofițer capabil, coordonând cu pricepere activitățile de instrucție cu trupa și aplicațiile tactice, având ca obiectiv principal îmbunătățirea capacității combative. A reușit să se remarce în fața superiorilor prin spiritul său activ. Era apropiat de subordonați și colegi, câștigând încrederea lor și devenind un lider apreciat.
Cu dorința de a reveni pe plaiurile natale, în vara anului 1976, a fost transferat în garnizoana Vaslui și în aceeași perioadă s-a căsătorit cu doamna Ecaterina, o parteneră devotată și o mamă iubitoare. Cei doi au împreună doi copii, Mihai și Marian, pe care i-au crescut și educat cu responsabilitate și iubire față de semeni. În primii trei ani de activitate în cadrul unității militare din Vaslui, s-a implicat cu mare responsabilitate în toate activitățile desfășurate, răspunzând prompt ordinelor și dispozițiilor primite, fiind remarcat și apreciat ca unul dintre cei mai buni ofițeri. Ca o recunoaștere a rezultatelor sale remarcabile, conducerea unității îl încurajează să-și continue studiile la Academia de Înalte Studii Militare. În anul 1979, a susținut examenul cu succes, fiind declarat admis și devenind cel mai tânăr ofițer cursant. După absolvirea Academiei militare, datorită capacităților sale de conducere și comandă, a ocupat funcții ierarhice superioare. A fost repartizat pe poziția de sef de stat major în cadrul aceleiași unități de la care a plecat. Aici a introdus un concept nou, stabilind obiective specifice unității, în concordanță cu cerințele de la acea vreme. În 1984, i se încredințează funcția de comandant al unității militare. Doi ani mai târziu, în 1986, este numit șeful statului major al Gărzilor Patriotice Vaslui, devenind astfel cel mai tânăr comandant de gărzi la nivel național, având gradul de căpitan.
În 1989, în calitate de șef al statului major al Gărzilor, a avut un rol crucial pentru județul Vaslui. A reușit să gestioneze cu succes toate acțiunile și a acoperit toate breșele de sustragere de armament și muniție, prevenind intrarea armamentului și munițiilor în posesia celor neautorizați și evitând astfel pierderi de vieți omenești. În 1990, este numit șeful Gărzilor Naționale la nivelul comandamentului militar și este avansat la gradul de maior. Trei ani mai târziu, în 1993, este desemnat șef al secției mobilizare în cadrul CMJ Vaslui și este avansat la gradul de colonel. În 2004, odată cu integrarea României în NATO și debutul procesului de restructurare a Armatei Române, a fost disponibilizat alături de mulți ofițeri cu grade și funcții superioare și trecut în rezervă. După o pauză de câteva luni se implică în viață politică, devenind un membru marcant al PRM, ocupând și funcția de consilier județean.
Începând cu anul 2010, înființează asociația „Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” – filiala județeană Vaslui. Desfășoară o bogată activitate, dezvoltă multe proiecte culturale la nivel de județ și împreună cu asociația „Tighina – Tiraspol 1992”, comemorează multe evenimente cu caracter istoric ale Armatei Române, în țară și în România de peste Prut. S-a remarcat ca un promotor neobosit al dragostei de țară, de mamă și de credință. A fost motorul înființării multor filiale în diaspora (Italia, Germania, Franța, Spania, Canada). Pentru noi, cei care l-am cunoscut și am lucrat împreună, rămâne în inimile și sufletele noastre ca un mare român și mare patriot”. (D.R.)
