Mâine, 18 ianuarie, se vor împlini 15 ani de la moartea tragică a marelui poet basarabean Grigore Vieru, care s-a stins în urma unui accident de circulație.
“Există trei prilejuri de a te cunoaște pe tine însuți: munca, iubirea și cumpăna” și ”Patria este ca un copil: dacă uiți de ea, poate să plece de acasă” – acestea au fost două dintre credințele lui Grigore Vieru, poetul român din Republica Moldova, membru corespondent al Academiei Române, caracterizat de apropiați și de cei care l-au cunoscut ca un chip blând, o minte strălucită, un om bun și iubitor de oameni și de țară.
Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de șapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat școala medie din orașul Lipcani, pe care o încheie în 1953. În anul 1957, debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, Facultatea de Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul „Tânărul leninist”, actualmente „Florile Dalbe”.
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, născută Nacu, și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960-1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”. A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din Satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie o celebră carte pentru preșcolari – „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri “Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție lirică. În chiar anul apariției, devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. În anul 1974, Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor, vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. La sfârșitul anilor ’80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv versurile pentru cântece) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM, în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la alfabetul latin.
Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat în stare critică, cu politraumatism, traumatism cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzie a cordului și a plămânilor și contuzie a organelor abdominale. Accidentul a avut loc în noaptea de 15/16 ianuarie, ora 1.30, pe traseul Chișinău – Hîncești – Cimișlia – Basarabeanca. La volan se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare “Joc” din Chișinău, care a fost rănit ceva mai ușor. Grigore Vieru a încetat din viață pe 18 ianuarie 2009, la două zile după accident, în urma unui stop cardiac. (D.R.)
