Petrecerile organizate cu ocazia căsătoriilor îi seacă de bani pe părinții fericiților miri. Cheltuielile exorbitante nu țin însă loc de armonie în cuplu…
Suntem în plin sezon al nunților, mai rămânând aproape o lună până la începerea postului Crăciunului. A spune însă că vorbim, în general, doar de actul căsătoriei dintre doi tineri este ceva depășit pentru că, de mai mult timp, nunta a căpătat semnificații diferite. Ușor-ușor, ea nu mai reprezintă o petrecere, ci s-a tranformat într-o adevărată industrie, cu dimensiuni de nebănuit altădată. Dacă, pe vremuri, pregătirile nu durau mai mult de câteva luni, acum planificările încep cam cu doi ani înainte de marele eveniment, așteptat ca venirea unui văr de-al lui Mesia pe pământ.
Pentru început, se alege restaurantul, care trebuie neapărat să fie unul de lux, că doar așa a fost și la nunta vecinilor și a colegilor de serviciu… Urmează antamarea muzicii, unde, de asemenea, trebuie să optezi doar pentru banduri care au apărut măcar de câteva ori pe la televiziunile locale, dacă nu chiar pe la Etno TV și suratele sale. Se înțelege că și prețurile sunt pe măsură, de la câteva mii de euro în sus.
Nu este însă de ajuns pentru că partea artistică nu se mai poate rezuma la muzică. Ca să fii în trend în lumea bună, trebuie să ai la nuntă și un comic care, pe cât posibil, să fi apărut și el pe la televiziuni. Mai departe, timpul este ocupat cu căutarea celui care filmează (să fie măcar două camere de luat vederi), a fotografului, a domnișoarelor de onoare și a hainelor pentru nuntă, mireasa fiind „muuult” mai frumoasă dacă rochia e adusă din străinătate.
Pregătirile pentru petrecere iau, iarăși, un timp lung. Lista invitaților trebuie să fie interminabilă pentru că lumea nu se poate distra cu adevărat decât dacă sunt de la 200 de persoane în sus la masă! Culmea e că pe marea majoritate mirii nu-i cunosc nici măcar din vedere. Cei mai mulți au venit „din obligație”, fiind colegi de serviciu de-ai părinților, foste cunoștințe care au avut nuntă și acum trebuie întors „serviciul” sau alte categorii pe care socrii mari și mici sau nașii i-au îndatorat cu ceva. Ajungem, iată, chiar și la un paradox: să vii la petrecere din obligație și să te distrezi pe cinste!
Mai departe, sunt atent gândite momentele principale: cine fură mireasa, cine îl îmbată pe mire, dansul nașilor, al socrilor șamd. Un eveniment aparte îl constituie scena aducerii tortului, care trebuie să ridice lumea de la mese, ca și când a intrat un OZN care taie respirația tuturor, mai puțin cea a unor bărbați ocupați cu treburi bahice. La final, cheful trebuie obligatoriu să aibă un foc de artificii.
Desigur, toate aceste „adiționale” costă, iar nunta a devenit un prilej de a stoarce bani buni. Prea mult se bate monedă pe pregătirile evenimentului și se neglijează partea cea mai importantă – compatibilitatea între miri, actorii principali ai nunții. Nu e de mirare că a crescut rata divorțurilor și că vorbim mai puțin de muzicanți, comici și domnișoare de onoare și mai mult de avocați, martori și detectivi. Iată că și la divorțuri se dezvoltă o altă industrie, legată oarecum de cea dintâi. De la furatul miresei am ajuns la nevasta infidelă, iar de la îmbătatul mirelui, la soțul bețivan. Și ce frumos era tortul, ca un OZN… În treacăt fie spus, conform datelor primite de la Direcția Județeană de Statistică, în februarie anul acesta (luna fruntașă la destrămări de cupluri vasluiene) s-au înregistrat 104 căsătorii și 46 de divorțuri. Se constată că la numai două căsătorii a corespuns un divorț, o proporție de-a dreptul dramatică! (D.
