An de an, Vasluiul și România pierd tineri valoroși care pleacă în străinătate în căutarea unui trai decent și niciunul nu regretă alegerea făcută. Unii și-au luat acolo și familiile, și-au cumpărat case, și-au făcut un rost așa cum nu ar fi reușit să-și facă aici nici în 50 de ani de muncă. Alții au adunat bani, au ridicat în județ case în care nu stă nimeni, dar nu se îndură să se întoarcă de teama că nu vor avea cu ce să le întrețină și să le încălzească.
Statul român a eșuat lamentabil în ultimii ani nu numai să-i readucă în țară pe cei deja plecați, ci și să-i țină pe loc pe cei abia ieșiți de pe băncile școlilor. Perspectivele sunt clare: mulți dintre ei nu au niciun gând să se mai întoarcă vreodată. Motivele sunt ușor de înțeles: nivelul salarial sub limita unui trai bun, prețuri la alimente, utilități, combustibil mai mari decât în străinătate, sistem de sănătate bolnav, șanse inegale pe piața antreprenorială, unde legea o fac firmele de casă ale partidelor aflate la putere, precum și imposibilitatea de a mai crede că lucrurile se vor îmbunătăți în curând.
”Îmi doresc să fac facultatea în străinătate pentru că am șanse mari de a mă angaja încă de atunci, în domeniul pentru care mă pregătesc. Acolo se face practică la companii și, dacă ești serios și te văd că te descurci, ești recrutat înainte de a finaliza facultatea. La noi, înveți la greu și când termini facultatea nu găsești nimic de muncă. Joburile bune se ocupă înainte de a fi publicate, știm cu toții asta. Iar tinerii primesc salariul minim pe economie, dacă au noroc să li se facă de la început contract pe perioadă nedeterminată. Sau li se face contract pe jumătate de normă, dar muncesc normă întreagă și o parte din salariu este «la negru». Din salariul minim nu te poți descurca să-ți plătești și chiria, și traiul de zi cu zi. Ajungi să stai cu părinții până la 35-40 de ani. Eu nu-mi doresc un astfel de trai. Îmi doresc să devin independent, să-mi permit din salariu să mă duc în vacanțe, să nu fiu nevoit să muncesc doar ca să trăiesc, să am curent, apă, căldură acasă și să am ce mânca. Nu vreau să trăiesc ca părinții mei”, ne-a mărturisit Mihai I, student la Academia de Studii Economice.
Un trai mai bun și sacrificii mai puține
Sute de vasluieni plănuiesc ca în curând să plece definitiv din țară. Anglia, Italia, Spania, Olanda, Danemarca, Irlanda, toate li se par mai atrăgătoare și mai ofertante decât România.
”Am terminat Ingineria în construcții. Am lucrat ocazional, dar la noi a fi inginer în construcții înseamnă să fii diriginte de șantier. Se construiește destul, iar patronii se plâng că nu au forță de muncă, dar lor nu le trebuie ingineri, ci oameni cu cârca, salahori, meșteri de făcut schele și de montat gresie. Am aplicat la o firmă din Italia. Am fost la un interviu la ei, pe banii lor. Am lucrat o lună de probă, cu salariu decent, apoi mi-au propus să mă angajeze. Mi-au oferit o sumă de bani pentru a mă ajuta cu mutarea. Nu este mult, nu e ca și cum am câștigat la loto, dar este un sprijin pe care mi l-au dat fără să-l fi cerut. Aș fi rămas la ei și fără acea sumă, doar cu salariul lunar pe care mi l-au propus. Da, este o schimbare uriașă, iar copilul meu, care acum are doi ani, va crește cu șanse la un viitor bun”, a povestit Alin C.
Iar astfel de exemple am văzut cu toții în ultimii ani în jurul nostru. Guvernul caută chipurile soluții pentru a stopa plecarea tinerilor din țară. La nivel declarativ, se vorbește despre obiective îndrăznețe, despre valori care să motiveze. Cine are timp să creadă… (D.R.)
