Pentru a beneficia de pensie comunitară, în unele ţări din Europa trebuie să fi lucrat o perioadă minimă. Ce se întâmplă când se cumulează perioadele de activitate din mai multe ţări? Ce pensie vei primi? La nivel de instituţii, se comunică prin intermediul unor formulare internaţionale. Iată ce trebuie să ştii despre asta şi un exemplu de cum este calculată pensia comunitară.
Uneori, instituţia care se ocupă de pensii ţine cont de perioadele lucrate în alte ţări ale U.E. Ca şi cum ai fi lucrat tot timpul în acea ţară! Doar aşa ai putea avea dreptul la o pensie (principiul cumulării perioadelor de contribuţie).
De exemplu: ai lucrat 4 ani în Germania şi 32 în România. În Germania ar fi trebuit să lucrezi minimum 5 ani pentru a obţine dreptul la o pensie. În mod normal, nu ai putea beneficia de regimul german pentru că ai lucrat doar 4 ani. Dar instituţia de pensii din Germania trebuie să ia în considerare şi anii în care ai lucrat în România. Recunoaşte dreptul tău şi la final îţi erogă pensia pentru cei 4 ani în care ai lucrat şi contribuit în Germania.
Pentru contribuţii pe o perioadă mai mică de un an, ar putea să se aplice o regulă specială. Unele ţări NU acordă pensie pentru perioade scurte lucrate. Contribuţiile tale din acele luni în acea ţară nu vor fi însă pierdute. Vor fi considerate ca atare în ţara în care ai lucrat cea mai mare perioadă, în cazul nostru, România.
Instituţia fiecărei ţări în care ai lucrat va calcula contribuţia la asigurările sociale. Fiecare va stabili cota pe care trebuie să o plătească. Evident, vor ţine cont de toate perioadele de contribuţii în toate ţările U.E. La final, se face cumulul. Se va calcula cât este pensia pe care ai putea să o primești dacă ai fi contribuit doar în acel stat (pensia teoretică). Apoi acea sumă va fi ”adecvată” pentru a reflecta exact perioada de contribuţie în acea ţară – prestaţia pro-rata.
Dacă îndeplineşti condiţiile pentru a avea dreptul la pensia naţională, dincolo de perioadele de contribuţie maturate în alt stat, ţi se va calcula cota naţională (independentă). Instituţia abilitată va confrunta prestaţia pro-rata cu cea independentă şi o vei primi pe cea care are o sumă mai mare. Decizia fiecărei ţări îţi va fi trimisă cu Formularul P1.
Cum ajungi la 1.400 de euro?
Un alt exemplu: ai lucrat 20 de ani în Franţa şi 10 în Spania. Autoritatea franceză calculează pensia naţională pentru cei 20 de ani în Franţa. Să zicem, 800 de euro. Apoi calculează pensia teoretică: cât ai fi primit dacă ai fi lucrat toţi cei 30 de ani în Franţa. Să zicem, 1.500 de euro.
La final, pro-rata, adică partea pentru anii care ai lucrat în Franţa: 1.500 de euro x 20 de ani în Franţa împărţit la 30 de ani total = 1.000 de euro. Ai dreptul la 1.000 de euro. Pentru calculul pensiei din mai multe ţări U.E., autoritatea spaniolă va calcula şi ea pensia naţională.
Pentru că ai lucrat mai puţin decât perioada minimă cerută, de 15 ani, ai fi primit pentru toată perioada în Spania, să zicem, 1.200 de euro. Pensia pro-rata pentru anii lucraţi în Spania : 1.200 de euro x 10 ani împărţit la 30 = 400 de euro. La final, vei primi suma de 1.400 de euro.
Fiecare din aceste ţări care îţi recunoaşte o pensie va trebui să trimită suma în contul bancar din ţara unde eşti rezident. Asta dacă, după ieşirea la pensie, locuieşti în U.E. Altfel, s-ar putea să ţi se ceară să deschizi un cont într-una dintre ţările care îţi plăteşte pensia. (D.R.)
