Ecografia abdominală este o metodă de examinare imagistică a organelor din cavitatea abdominală, este rapidă şi sigură, neiradiantă şi nedureroasă. Avantajul său este că se poate repeta ori de câte ori este nevoie, faţă de alte explorări imagistice care iradiază organismul. Este una dintre cele mai folosite investigaţii din practica medicală, fiind accesibilă şi confortabilă pentru pacient.
Cum se obţin imaginile în ecografie?
Ecografia oferă informaţii valoroase medicilor despre ficat, colecist, pancreas, splină, vezica urinară, uter, prostată, dar şi despre anumite vase de sânge. Transductorul sau sonda ecografului emite ultrasunete care se „lovesc” de ţesuturi şi organe şi creează ecouri care sunt captate de sondă, procesate de ecograf şi, ulterior, convertite în imagini.
Când este indicată ecografia?
Ecografia este indicată în evaluarea periodică a stării de sănătate, chiar şi atunci când pacientul nu prezintă simptome, mai ales dacă există antecedente familiale de afecţiuni hepatice. Pentru monitorizarea stării de sănătate, ar fi indicat să efectuăm o ecografie o dată pe an sau la doi ani. De asemenea, ea este indicată atunci când apar semne şi simptome abdominale precum durerile, greaţa, vărsăturile, mărirea de volum a abdomenului sau mase abdominale palpabile, traumatisme abdominale. Ecografia se efectuează şi pentru monitorizarea unor afecţiuni hepatice, pancreatice sau renale cunoscute. Când există o febră a cărei cauză nu o cunoaştem, când se instalează icterul, când apar valori anormale ale unor investigaţii de laborator precum teste renale modificate, transaminazele, în caz de scădere ponderală, urinări frecvente sau hematurie (urină cu sânge), ecografia este, de asemenea, de ajutor.
Cu ajutorul ecografiei, se pot depista diverse anomalii, tumori benigne sau maligne, afecţiuni precum steatoza sau ciroza hepatică, pietrele la fiere, polipii veziculari, pancreatită şi altele. Ecografia poate depista şi ascita, lichidul la nivelul abdomenului, la pacienţii cu ciroză hepatică, sau lichidul de la nivelul plămânilor – pleurezia.
Cum se pregăteşte pacientul pentru obţinerea unor imagini cât mai bune?
Pentru ca ecografia să fie cât mai precisă, există câteva sfaturi de care pacienţii ar trebui să ţină cont. Se recomandă un repaus alimentar cu 6-8 ore înainte de examinare. Cu 24 de ore înainte, pacientul nu trebuie să consume alimente care pot fermenta şi pot produce gaze în exces. Se pot administra medicamente precum cărbunele medicinal, care să absoarbă gazele din organism. Pentru examinarea organelor pelviene, cu o oră înainte, pacientul ar trebui să consume 500 ml apă plată, fără a merge ulterior la toaletă.
Pacientul va fi rugat să se întindă pe spate, se aplică un gel pe bază de apă pe abdomen, iar cu sonda se efectuează mişcări de sus în jos la nivelul zonei examinate. Uneori, pacientul poate fi rugat să adopte o poziţie laterală sau să îşi ţină respiraţia pentru câteva secunde pentru captarea unor imagini mai bune.
Există anumiţi factori sau anumite condiţii medicale care pot afecta obţinerea imaginilor ecografice de calitate. Printre acestea se numără obezitatea, acumularea de gaze în intestin, constipaţia, lipsa consumului adecvat de apă, prezenţa de bariu în intestin ca urmare a unei investigaţii recente, leziuni de dimensiuni mici situate profund sau factori ce ţin de experienţa examinatorului, timpul insuficient acordat investigaţiei, dar și factori ce țin de aparat. Însă, în general, ecografia este o investigaţie extrem de valoroasă.
Progresele tehnologiei au condus la crearea unor aplicaţii ecografice avansate care permit un diagnostic mai clar: Doppler pentru depistarea fluxului sanguin, ecografia cu substanţă de contrast, care permite diferenţierea formaţiunilor benigne de cele maligne, elastografia, cu ajutorul căreia se vizualizează elasticitatea țesuturilor unor organe. Au apărut în ultimii ani inclusiv aparate portabile, de mici dimensiuni, care cresc accesabilitatea pacienţilor. Ecografia este o metodă de bază în explorarea diferitelor afecţiuni şi chiar în screening-ul acestora. (D.R.)
