Înainte de Revoluţie se muncea mai bine, iar ziua de 1 Mai era sărbătorită mai frumos, asta spun peste 60 la sută din respondenții unui studiu publicat de Mediafax. În prezent, cam jumătate dintre români (54 la sută) obişnuiesc să sărbătorească 1 Mai, iar cei mai mulţi petrec această zi fie acasă (39 la sută), fie la iarbă verde (39 la sută), cu familia (54 la sută), în compania prietenilor (25 la sută) șamd.
Pentru o treime dintre participanţii la studiu (35 la sută) 1 Mai semnifică Ziua Muncii, pentru 13 la sută această zi este doar „zi liberă”, 10 la sută spun că este o zi obişnuită, normală, pentru 9 procente această zi nu are nicio semnificaţie, iar pentru 7 la sută este o zi de odihnă şi relaxare.
Dar cum se sărbătorea 1 Mai muncitoresc în municipiul reședință? Ziua era dedicată paradelor și odelor către conducătorul suprem, Nicolae Ceaușescu. Până a ajunge la mici și bere, cam toată lumea trebuia să ia parte la activitățile oficiale. În toate orașele scenariul era același, iar Vasluiul nu făcea excepție. Pentru ca totul să iasă perfect, muncitorii din Zona Industrială erau scoşi la „repetiții” cu două săptămâni înainte de 1 Mai. În aceeași situație erau și elevii din oraș.
La tribuna oficială
De 1 Mai, PCR organiza cu mare atenție toate ceremoniile, de la defilările din centrul oraşului până la spectacolele de pe stadion. Totul trebuia să fie ca la carte. Muncitorii și elevii erau aduși în grupuri, li se dădeau pancarte cu sloganuri comuniste sau ceaușiste și erau puși să defileze prin fața tribunei oficiale. Repetițiile erau mai aspre pentru cei din gărzile patriotice. Îmbrăcați în haine militare și dotați cu arme, respectivii trebuiau să simuleze că sunt asemenea unei armate, altfel erau amenințați că vor fi trimiși la Canal.
Nu oricine avea acces la tribuna oficială. Cei mai bine cotați activiști aveau locuri rezervate în primul rând, alături de prim-secretarul județului. Eșalonul doi al nomenclaturii era plasat pe rândul următor. Pentru celelalte locuri se ducea o aprigă ”bătălie” între directorii de întreprinderi socialiste, activiști de partid și alte personaje pentru că accesul la tribuna oficială reprezenta un simbol al influenței pe care o aveau la nivelul conducerii partidului.
La stadion, erau prezentate momente artistice grandioase ale șoimilor patriei, pionierilor, uteciștilor și ale clasei muncitoare, cu dansuri tematice pe fundalul muzicii patriotice. Coregrafia era special făcută de profesori și supervizată de activiștii de partid. Fiecare mișcare, dar și aranjarea grupurilor de dansatori erau analizate atent pentru ca nu cumva să conțină elemente subversive sau să pună într-o lumină proastă partidul și prea iubiții conducători.
După manifestație, la mici și bere
La finalul defilărilor de 1 Mai, toată lumea se îndrepta spre pădure (Paiu sau Brodoc), pentru o porţie de mici şi bere în mijlocul naturii. Cu ocazia zilei de 1 Mai, directorii și oficialii importanți de partid se deplasau și ei la locurile de distracție.
”1 Mai pentru vasluieni și pentru oamenii muncii din întreaga țară a constituit prilejul de a-și afirma hotărârea dârză de a lupta pentru pace și socialism”, scria presa vremii. (D.R.)
