Patrie, onoare, demnitate, acestea sunt reperele comportamentale definitorii ale Armatei Române, care își sărbătorește ziua. Se împlinesc 79 de ani de la încheierea luptelor de eliberare a țării de sub ocupația fascistă.
Astăzi, 25 octombrie, conform unei tradiții postbelice, militarii români sărbătoresc Ziua armatei. Ca în fiecare an, această zi a prilejuit evocarea eroismului ostașilor noștri în bătăliile purtate de-a lungul veacurilor pentru libertate, unitate și independență. Istoria consemnează 25 octombrie ca fiind data la care, în 1944, trupele române au ajuns, după luptele înverșunate din cel de-al doilea război mondial, la granița de vest a țării. S-a implinit astfel idealul scump tuturor românilor: eliberarea ultimelor localități aflate sub vremelnica ocupație străină. Această pagină de cronică eroică a urmat actului istoric de la 23 august 1944, când România a trecut cu toate forțele și resursele sale de partea coaliției Națiunilor Unite, alături de care a continuat lupta până la 9 mai 1945, când a luat sfârșit războiul în Europa.
La 79 de ani după acest eveniment, Armata Română își sărbătorește ziua și se bucură în fața întregii lumi de progresele înregistrate: are structuri bine definite, apte să răspundă misiunilor în deplină concordanță cu standardele nord-atlantice. Competența și devotamentul manifestat, disponibilitatea de adaptare la schimbările determinate de evoluția fenomenului militar intern și internațional, responsabilitatea, abnegația și profesionalismul sunt astăzi elemente definitorii imaginii pozitive a Armatei României.
Istoricul Zilei Armatei
Din 1830, anul înființării armatei române moderne, și până în 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții. Aflată în centrul atenției publice mai ales după Războiul de Independență (1877-1878), Armata Română a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălțării Domnului, devenită Ziua Eroilor după Primul Război Mondial, și la cele dedicate Zilei Naționale.
Ziua Forțelor Armate Române a fost sărbătorită pentru prima dată la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilită ca zi aniversară 25 octombrie. Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește armata și pe cei care au fost în slujba ei.
Despre Gărzile Patriotice
Până în decembrie 1989, organizarea apărării naționale avea ca scop să asigure condițiile necesare ducerii luptei pe tot teritoriul patriei, valorificând întregul potențial uman și economic, subordonându-l efortului de apărare a țării în caz de război. Exceptând pregătirea tinerilor prin stagiul militar obligatoriu, s-au creat noi structuri de pregătire a populației, Gărzile Patriotice, formațiile de apărare civilă, de pompieri, sanitare și detașamentele de tineret care se pregăteau pentru apărarea patriei. Acestea aveau atribuții în asigurarea desfășurării normale a activităților economice și de ducere a acțiunilor de luptă în timp de război, precum și pentru protecția cetățenilor și a bunurilor materiale de orice natură împotriva efectelor armelor de nimicire în masă și ale armelor obișnuite. În timp de pace, acestea participau în mod unitar la acțiunile pentru prevenirea și lichidarea efectelor calamităților naturale, a incendiilor, pentru apărarea sănătății populației, a avutului obștesc, pentru respectarea liniștii și ordinii publice.
Ideea înființării formațiunilor Gărzilor Patriotice este de sorginte sovietică. Deși au fost create în 1968 de Nicolae Ceaușescu, primele grupuri de muncitori comuniști înarmați datează din vara anului 1944. Dezvoltând nucleul muncitorilor care l-au preluat pe mareșalul Ion Antonescu după arestarea sa din ziua de 23 august 1944, PCR a decis înființarea, în septembrie 1944, a Gărzilor de Apărare Patriotică. În 1968, după discursul de la București, din 21 august, prin care liderul comunist Nicolae Ceaușescu a condamnat public înăbușirea Primăverii de la Praga de către Uniunea Sovietică și sateliții săi, formațiunile paramilitare erau instruite să adopte tactici de gherilă în eventualitatea unui război.
În 1989, în Gărzile Patriotice erau înrolați aproximativ 700.000 de cetățeni, atât bărbați, cât și femei. Ca structură, Gărzile Patriotice colaborau strâns cu Ministerul Apărării Naționale, dar erau subordonate direct Partidului Comunist Român și Uniunii Tineretului Comunist. Bazându-se mai mult pe cetățenii obișnuiți decât pe militari profesioniști, Gărzile Patriotice serveau ca o potențială contrapondere și control față de puterea și influența forțelor armate regulate.
La sfârșitul anilor ‘80, Gărzile Patriotice erau organizate în companii și plutoane în fiecare județ, municipiu, oraș, sat și întreprindere industrială sau agricolă. Sub comanda prim-secretarului aparatului PCR local, aceste subunități efectuau instrucție de bază și perfecționare în mânuirea armamentului ușor, a mortierelor și lansatoarelor de rachete antitanc, demolărilor și tacticilor de gherilă. În vreme de război, erau responsabile pentru apărarea antiaeriană locală, avertizând de timpuriu împotriva atacurilor aeriene, protejând centrele populate și elementele importante ale infrastructurii naționale și efectuând lucrările de inginerie civilă necesare pentru restabilirea producției esențiale de război după un atac militar.
Subunitățile Gărzilor Patriotice mai aveau și alte roluri: efectuarea de recunoașteri, atacarea flancurilor și ariergardei inamicului, a unităților aeropurtate și forțelor speciale inamice care ar penetra în România, precum și închegarea rezistenței împotriva forțelor de ocupație. În conformitate cu imaginea lor de trupe de gherilă, gărzile patriotice purtau uniforme simple, fără însemne sau epoleți. Pentru merite sau fapte deosebite, luptătorii Gărzilor Patriotice puteau chiar primi distincții de stat ale Republicii Socialiste România. Ei puteau fi scoși din producție doar în mod excepțional pentru a participa la misiunile de asigurare a pazei frontierei de stat, iar în acest caz trebuiau să fie în continuare retribuiți de unitățile socialiste unde erau încadrați. De asemenea, în cazul pierderii capacității de muncă, survenită ca urmare a participării la acest fel de misiuni, luptătorii Gărzilor Patriotice beneficiau de asistență medicală, medicamente, spitalizare și pensie, după caz”.
Protecția Civilă
În concordanță cu schimbările survenite la nivelul societății după 22 decembrie 1989, la 25 septembrie 1996 a fost promulgată Legea nr. 106, privind protecția civilă. Acest nou act se încadra în exigențele normativelor internaționale. Odată cu aspirațiile țării noastre de a accede la structurile euroatlantice și europene, s-a impus cu necesitate armonizarea legislației românești specifice cu legislația europeană în domeniu. La 26 octombrie 2000, structurile militare de Protecție Civilă trec din subordinea Ministerului Apărării Naționale în cea a Ministerului de Interne, prin Ordonanța de Urgență nr. 179/2000. La 30 august 2001, se stabilesc criteriile de înființare, organizare și funcționare a serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, în subordinea consiliilor județene, ca structuri unificate, realizate prin reorganizarea inspectoratelor de protecție civilă și grupurilor de pompieri militari, prin Ordonanța de Urgență nr. 88, cu completările ulterioare.
Procesul de modernizare și structurare a Protecției Civile a continuat, fiind statuat prin Legea nr. 481 din 8.11.2004, privind protecția civilă, și HG nr. 547/09.06.2005, pentru aprobarea Strategiei naționale de protecție civilă. Începând cu 15.12.2004, prin fuzionarea Comandamentului Protecției Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari și structurile județene corespondente, a luat ființă Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, cu structuri similare în teritoriu și o complexă structură organizatorică de sprijin la nivelul administrației publice centrale și locale.
Misiunea principală a Protecției Civile din România este de a asigura paza cetățenilor săi, a bunurilor materiale individuale și colective ale acestora, a valorilor de patrimoniu și factorilor de mediu, precum și siguranță și protecție împotriva efectelor dezastrelor și/sau acțiunilor militare, pe timp de pace, criză și război, prin respectarea strictă a drepturilor omului într-un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil.
Centrul Militar Județean Vaslui
În conformitate cu Ordinul ministrului forțelor armate nr. M-10 din 17.02.1968, a luat ființă Centrul Militar Județean Vaslui, cu indicativul UM 02564 Vaslui, prin contopirea comisariatelor militare de raion: Vaslui, Bârlad, Huși și Negrești. Garnizoana de reședință a fost stabilită în municipiul Vaslui. La data înființării, Centrul Militar Județean avea un efectiv de 29 de ofițeri, 11 subofițeri, 23 de salariați civili și 13 militari în termen. La comanda unității a fost numit locotenent-colonelul Gheorghe Foame.
Centrul Militar Județean Vaslui are ca zonă de responsabilitate teritoriul județului (trei municipii, două orașe și 81 de comune), având următoarele principale atribuții:
– completarea structurilor din cadrul Sistemului Național de Apărare din zona de responsabilitate cu resurse umane și materiale;
– promovarea profesiei militare și recrutarea candidaților pentru instituția militară și a rezerviștilor voluntari;
– evidența militară a cetățenilor încorporabili și a rezerviștilor din rezerva operațională și generală;
– stabilirea aptitudinilor și a opțiunilor privind modul de îndeplinire a îndatoririlor militare pe timpul stării de asediu, la mobilizare și război;
– pregătirea persoanelor cu atribuții de conducere în domeniul administrației publice la nivel local, a conducătorilor operatorilor economici și ai instituțiilor publice cu sarcini la mobilizare, privind atribuțiile ce le revin pe linia apărării naționale și colective;
– sprijinirea asociațiilor de veterani, cadre militare în rezervă și în retragere, precum și soluționarea problemelor pensionarilor militari.
Mesaje de la oficiali
Ciprian Trifan – președintele Consiliului Județean Vaslui: “Între multele zile dedicate celor mai diverse instituții sau cauze, Ziua Armatei Române, celebrată în fiecare an la 25 octombrie, iese în evidență prin simpatia generalizată de care se bucură militarii români. Ei reprezintă în continuare un simbol absolut al curajului și demnității naționale. Pe câmpurile de luptă din multe părți ale lumii, militarii români câștigă respect și cresc reputația României. Nu pot decât să-mi ofer sprijinul necondiționat și să-mi exprim înalta apreciere față de eforturile și realizările structurilor militare!”.
Iulian Mihail Bîca – senator: ” Ziua Armatei României este o zi în care este cinstită memoria tuturor eroilor căzuți în bătăliile purtate de armata noastră, în întreaga sa istorie, pe teritoriul național, în marile războaie din trecut ori în teatrele de operații din ultimele decenii. Îmi exprim recunoștința veteranilor de război, supraviețuitori ai ultimei conflagrații mondiale, ori luptători ai teatrelor de operații, și transmit întreaga mea prețuire pentru militarii în rezervă și în retragere, pentru toți cei care au servit și servesc cu credință și onoare Patria și Poporul”.
Ioan Ciomaga – director general Viacons Rutier Huși: ”Toți cei care sunt sub arme și familiile lor trebuie să știe că au parte de recunoștința și respectul nostru, pentru eforturile cel mai adesea discrete și necunoscute pe care le fac pentru a apăra interesele țării și a menține statutul de partener respectat în cadrul NATO, pe care Armata Română l-a cucerit prin profesionalism și cu sacrificii. Armata Română reprezintă interesul național în cel mai înalt grad și nu este deloc întâmplătoare încrederea maximă de care corpul militar se bucură în rândul populației. Folosesc acest moment festiv pentru a felicita Armata română pentru maniera impecabilă în care duce mai departe tradiția militară care însoțește poporul român de la începuturile istoriei sale!”.
Neculai Moraru – primarul comunei Fălciu: “Eliberarea, la 25 octombrie 1944, a ultimei brazde de pământ românesc de sub ocupația străină are și astăzi, după 79 de ani, o valoare de simbol pentru oștirea poporului român. Este un moment de cinstire solemnă a înaintașilor noștri, care au luptat și s-au jertfit, de-a lungul secolelor, pentru promovarea și apărarea idealurilor națiunilor și statului român. Pentru militarii armatei române, noțiuni precum patrie, onoare, demnitate vor rămâne repere comportamentale definitorii. Îi salut și le aduc un sincer omagiu tuturor celor pentru care credința, datoria și onoarea în slujirea idealurilor de libertate și independență reprezintă crezul suprem!”.
Corneliu Bichineț – vicepreședintele Partidului Mișcarea Populară Vaslui: “Este o zi simbol pentru oștirea țării și pentru întreaga națiune, în care ne cinstim eroii care, prin jertfa lor, ne-au dat puterea de a fi astăzi trăitori pe aceste meleaguri, pentru ca noi să trăim liberi și independenți. Este sărbătoarea fiecărei inimi de român. O poruncă din străbuni ne îndeamnă să fim demni continuatori și păstrători ai tradițiilor și valorilor nației române. Ziua Armatei este ziua celor îmbrăcați în uniformă, dar, în egală măsură, și a cetățenilor. Vasluienii prețuiesc haina militară, îi înțeleg menirea și necesitatea. La mulți ani oștirii române!”.
Valerian Hriscu – primarul comunei Lipovăț: “Dintotdeauna, dar mai ales în vremuri de restriște și de tranziție, Armata României a polarizat încrederea și speranțele românilor, dovedindu-se la înălțimea așteptărilor și năzuințelor poporului. Este și motivul pentru care istoria armatei nu poate fi disociată de cea a poporului nostru, atât timp cât momentele de cumpănă ale existenței noastre au putut fi depășite numai cu sprijinul decisiv al oștirii. Consider și cred din toată ființa mea că, mânat de un scop nobil, oricare dintre soldații Armatei Române este dispus să se sacrifice pentru binele țării. Mă înclin cu recunoștință în fața memoriei celor căzuți pe câmpurile de luptă, transformate în câmpuri de onoare!”
Dănuț Iacob – primarul comunei Dragomirești: ”Începând din Bosnia și până în Etiopia, Sudan, Irak, Afganistan și Nepal, steagul României a fost purtat cu cinste de militarii vasluieni. Orice instituție are repere temporale care i-au marcat activitatea. Pentru Armata României, data de 25 octombrie 1944, când au fost eliberate teritoriile Transilvaniei de Nord de sub ocupația hortystă, reprezintă un astfel de moment. Tocmai de aceea, suntem obligați moral să acordăm recunoștința cuvenită tuturor acelora care s-au jertfit în slujba patriei. La ceas aniversar, doresc să le mulțumesc tuturor cadrelor militare din județul nostru pentru sacrificiile care le fac zi de zi, pentru siguranța noastră, a tuturor, și să le felicit pentru performanțele obținute de-a lungul timpului!”.
Alina Munteanu – primarul comunei Grivița: “În fiecare an, la 25 octombrie, gândurile mi se îndreaptă, cu pioasă recunoștință și aducere aminte, spre oștirea română care, de-a lungul timpului, a îndeplinit un rol vital în lupta pentru libertatea, unitatea, suvera nitatea, independența statului român și națiunii unite. Adresez felicitări întregului personal militar și civil, cadrelor militare în rezervă și retragere, precum și tuturor veteranilor de război din Garnizoana Vaslui. Dumnezeu să binecuvânteze armata!” (D.R.)
