Aveți grijă la țânțari! Virusul West Nile se transmite prin înțepătura acestora
Infecţia cu virusul West Nile este o boală care evoluează în mod predominant ca o meningo– encefalită, transmiterea acesteia realizându-se prin înţepatura ţânţarilor (cunoscuţi drept vectori transmiţători ai virusului).
Condiţia pentru ca un ţânţar să devină vector este ca acesta să se hrănească cu sânge provenit de la un animal deja infectat, deoarece virusul la animale, în faza de început a bolii, se regăseşte în sistemul circulator.
Din cercetările efectuate până în prezent s-a constatat că păsările sunt singurele animale în sângele cărora virusul se găseşte în cantităţi suficient de mari pentru ca ţânţarul să se infecteze. Sângele omului reprezintă de asemenea un mediu propice pentru multiplicarea agentului infecţios, însă cantitatea de virus circulantă nu este suficient de mare şi astfel, prin hrănire, ţânţarul nu se infectează.
Virusul are afinitate pentru celulele nervoase din creier, măduva spinării, nervi etc. La om simptomele cele mai des întâlnite sunt: febră (38˚ – 40˚C), dureri de cap, gât, muşchi şi articulaţii, lipsa poftei de mâncare, greaţă, conjuctivită. Pot apărea chiar diaree sau semne respiratorii. Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale gripei sezoniere. În anumite cazuri (1 din 150 de persoane infectate) boala poate evolua spre forme mai grave cum ar fi encefalită, meningită, meningoencefalită sau chiar poliomelită. Categoriile cele mai afectate sunt copiii şi persoanele în vârstă.
Având în vedere că boala se transmite prin înţepăturile de ţânţari, măsurile de prevenire a bolii vor fi axate pe eliminarea condiţiilor propice de dezvoltare a vectorului:
- montarea plaselor de protecţie la uşi şi ferestre pentru a împiedica intrarea ţânţarilor în locuinţe;
- evitarea plimbărilor în aer liber între asfinţit şi zorii zilei, când ţânţarii sunt mai activi;
- aplicarea pe pielea expusă o substanţă repelentă (care îndepărtează ţânţarii) atunci când sunteți expuși;
- purtarea hainelor cu mâneci lungi, pantaloni lungi şi ciorapi în timpul plimbărilor sau al altor activităţi în aer liber, seara sau noaptea;
- curăţarea locurile unde cresc şi se înmulţesc ţânţarii prin golirea /schimbarea frecventă a apei care stă în vase cu flori, butoaie, alte recipiente din jurul locuinţelor;
- schimbarea apei din recipientele din care se adapă animalele;
- evacuarea apei din subsoluri şi repararea instalaţiilor de apă şi canalizare din apropierea locuinţelor;
- limitarea deplasărilor în zonele cu multă vegetație și umiditate ridicată (parcuri, păduri).